Cu aceeași durere și tristețe în suflet amintesc că se împlinesc 10 ani, pe 26 august 2026, de la despărțirea de dragul meu tătic…
COSTACHE GRĂDINARIU
09.03.1946 – 26.08.2016
Dumnezeu să îți dăruiască odihnă veșnică!
Îți vom păstra pentru totdeauna AMINTIREA VIE, TĂTICULE!
Acum, știu că de sus din cer
EL, se roagă pentru noi
Să n-avem parte de griji
De dureri și de nevoi…
Azi, aprind o lumânare
Și mă rog la TATĂL, sfânt
Sufletul să-ți odihnească
TATĂL, meu cu chipul blând.
O zi cu TATA, aș mai vrea
Și nu se poate, greu pot crede
Căci nu-l mai am alăturea
Din ceruri el de 10 ani, mă vede.
Aprind la umbra crucii tale
Din când în când o lumânare
Și îmi arunc ochii către cer
De dorul tău, atunci eu zbier.
Vorbesc doar Eu și-ți spun
Că dorul urlă-n mine
Îmi e atât de greu acum
Și atât de dor de tine.
Trec anii TATĂ, iar TU ne ocolești
Rar vii în vise și puțin cu noi vorbești
Poate așa e legea acolo unde stai
Și TU știi că îți este bine acolo în RAI.
Trecuți sunt anii, de când vă povestesc
De atunci privesc spre cerul plin de stele
Cu o speranță că poate am să zăresc
Pe TĂTICUL meu, lumină printre ele.
Cu ochii-nchiși revăd icoana
La care mereu mă închin
Și alăturea te văd pe tine
Cum mă privești și spun AMIN!
De câte ori mi-e dor de TATA
De fapt mi-e dor de chipul lui
Și atunci ca să-mi mai treacă dorul
Privesc în vitrină „FOTOGRAFIA LUI”.
Familia fiului tău, Marius Costel Grădinariu