IN MEMORIAM – 7 ANI DE DOR
Pe 30 mai 2026, dimineața, familia, rudele, prietenii și cei care l-au cunoscut se vor aduna în cimitirul din satul Hemeiuș, comuna Hemeiuș, județul Bacău, pentru slujba de pomenire de 7 ani a celui care a fost
GHEORGHE POPA
(Gioni/ Gică)

21 ianuarie 1941 – 2 iunie 2019
Slujba de pomenire va avea loc de la ora 9:45.
Sunt oameni care pleacă din lume și se sting repede din memoria celorlalți.
Și sunt oameni care rămân.
Rămân în felul în care zâmbeau. În tăceri. În poveștile spuse la mesele de familie. În vocea lor. În puterea cu care își purtau grijile fără să le arate. În educația și omenia pe care le-au lăsat copiilor lor.
GHEORGHE POPA a fost unul dintre acei oameni.
Pentru familie, a fost Tata. Sprijinul liniștit al casei. Omul care mergea înainte indiferent cât de grea devenea viața. Pentru cei apropiați, a rămas imaginea unui om bun, drept și discret, cu o demnitate pe care nu și-a pierdut-o niciodată.
Foștii colegi de la IREE Bacău, de la Școala Generală nr. 5 – astăzi „Alexandru cel Bun” – și de la ITSAIA Bacău își amintesc și acum de seriozitatea, calmul și caracterul său puternic. Era dintre acei oameni care nu vorbeau mult despre ei înșiși, dar pe care ceilalți îi respectau firesc.
Astăzi, după șapte ani, dorul nu s-a micșorat. Doar s-a așezat mai adânc în suflet.
Ni-l imaginăm acum alături de Mama, Rozina, și de fratele drag, Narcis-Iulian, privind de Sus către noi cu același zâmbet liniștit pe care îl purta și aici, pe Pământ. Iar noi am rămas cu amintirea lui: cu serile de altădată, cu glasul lui așezat și blând, cu pașii lui inconfundabili, cu felul în care știa să fie prezent fără să ceară nimic pentru sine.
Există oameni care fac zgomot în lume și sunt uitați repede.
Și există oameni care trăiesc simplu, discret și elegant, dar lasă în urma lor ceva mai puternic decât timpul: iubirea și respectul celor care i-au cunoscut.
Tata nostru, GHEORGHE POPA, a fost un astfel de Om.
Au trecut șapte ani. Dar pentru cei care l-au iubit, timpul nu a învățat încă să umple golul lăsat de Tata nostru.
Cu nesfârșit dor și recunoștință,
Familia