Cu aceeași durere și tristețe în suflet amintesc că se împlinesc 7 ani, pe 26 august 2023, de la despărțirea de dragul meu tătic…
COSTACHE GRĂDINARIU
09.03.1946 – 26.08.2016
Dumnezeu să îți dăruiască odihnă veșnică!
Îți vom păstra pentru totdeauna AMINTIREA VIE, TĂTICULE!
Trecuți sunt anii, de când vă povestesc
De atunci privesc spre cerul plin de stele
Cu o speranță că poate am să zăresc
Pe tăticul meu, lumină printre ele.
Și cât am plâns și l-am strigat în noapte
Răcneam ca plânsul să-l învie
Dar spre zori am înțeles că nu se poate
Și am suspinat cu inima pustie.
De câte ori mi-e dor de TATA
De fapt mi-e dor de chipul lui
Și-atunci ca să-mi mai treacă dorul
Privesc în vitrină, „FOTOGRAFIA LUI”.
Tata-i mereu în inima mea
Deși pașii lui nu mai sunt pe pământ
Unde sunt eu, acolo-i și el
De acolo-mi veghează orice faptă și cuvânt.
N-am să te uit o clipă asta o știu
Și n-am să uit nimic vreodată
În inima mea ești încă viu
Și te voi ține-n veci, pe tine TATĂ.
Așa este el și așa mereu va rămâne
Îmi este putere, exemplu și alint
Îl simt cum pășește odată cu mine
Și tot mai aproape, mereu parcă-l simt.
Cu ochii-nchiși revăd icoana
La care mereu mă închin
Și alăturea te văd pe tine
Cum mă privești și spun, AMIN!
Mi-e dor de tine și iar vin
La crucea ta să mă închin
Plâng, suspin îți pun o floare
Și îți aprind o lumânare.
Azi aprind din nou o lumânare
Și mă rog plângând mereu
Să fii TATĂ la fel de bun și-n ceruri
Acolo, la DREAPTA lui DUMNEZEU!
Familia fiului tău, Marius Costel Grădinariu