Am îmbătrânit și anii s-au adunat la tâmple 21 de veleaturi de când viața a fost oprită pentru
CONSTANTIN GÂRMACEA
Deznădejdea care a fost o picătură de otravă, a mai trecut, dar în suflet tot mai plâng dureri. Întotdeauna avem ceva de uitat, ceva de iertat, fiindcă nu le putem căra pe toate în suflet. Dacă fac o cronologie a vieții tale, ai fost un om selectat de Dumnezeu, construit inteligent și armonios și care ai dus o viață de calitate. Eu nu mai sunt la o vârstă rotundă, viața mea este în reflux, dar nu îmi este teamă de ziua în care mă va chema țărâna. Trăiesc viața în demnitate, într-o lume care parcă agonizează.
Și în această primăvară, când soarele se arată sărac, iar iarba este uscată de ger, îți doresc să ai lumină fără de sfârșit și zbor lin printre aștri.
Mariana – soție