Cu aceeași durere și tristețe în suflet amintesc că se împlinește 1 an pe 26 august 2017 de la despărțirea de dragul meu tătic
COSTACHE GRĂDINARIU
(09.03.1946- 26.08.2016)
Dumnezeu să îți dăruiască odihnă veșnică! Îți vom păstra pentru totdeauna AMINTIREA VIE, TĂTICULE!
Off, cât l-am iubit pe TATA
Dar prea repede s-a dus..
Eu, Adriana și cu Mădălina
Nu ne mai oprim din plâns!
Trecut-au nopți și zile
Dar tot nu mă liniștesc
Te caut mereu prin mulțime
Sperând din nou, să te găsesc!
Mă uit pe străzi la lume
Și caut chipul tău
Dar nu găsesc pe nimeni
Ca și TĂTICUL meu!
Vreau să te văd oriunde
Și să te aud aș vrea
Dar mă îneacă plânsul
Spălând durerea mea!
Te rog să vii în vise
Doar asta mi-a rămas
Să-ți mai sărut obrajii
Și ochii înlăcrimați!
Îți voi fi mereu alături
Și nu voi uita nicicând,
Ce e dragostea de TATĂ
De TATĂ bun și SFÂNT!
De mi s-ar împlini o dorință
Mai mare, dar nu poate fi,
Decât să fie cu putință
Cu TĂTICUL să mai vorbesc o zi!
Doamne, aș da ani din viață
Pentru TĂTICUL meu cel scump
Să-l mai văd măcar odată
Scoate-l DOAMNE din mormânt!
Acum, știu că de sus din cer
EL, se roagă pentru noi…
Să n-avem parte de griji
De dureri și de nevoi…
Familia fiului tău Marius-Costel Grădinariu