Din fuiorul timpului am făcut un ghem de 16 ani, de când
CONSTANTIN GÂRMACEA
s-a rupt de lume. Nu a mai coborât pe pământ, nu a mai colindat prin munți, nu a mai dormit în fân, nu a mai iubit femei. Îți scriu că nu am victorii personale, că strada ta este aceeași din secolul trecut, că luna își arată în fiecare noapte un singur obraz iar pământul are multe răni deschise. Nu știu cât timp a mai rămas, și deci am să las trecutului durerea, și-am să prefac tristețea într-o lacrimă uscată.
Îți mulțumesc pentru amintirile frumoase și rămâi cu bine acolo-n cer, iar stelele și îngerii să-ți fie pază.
Mariana soție, Beatrice fiică